Cancer Ovarian

Cancerul ovarian este boala in care celulele maligne sau canceroase se dezvolta in tesutul ovarian, iar de aici tumora se extinde la alte organe vecine, odata cu intrarea bolii intr-un stadiu mai avansat. Cancerul ovarian reprezinta circa 3% din totalul cazurilor de cancer la femeie. Desi este perfect curabil daca este descoperit in stadii incipiente, lipsa unor teste screening si prezentarea tardiva la medic din cauza lipsei simptomatologiei fac ca mortalitatea prin cancer de ovar sa fie mare. In tara noastra este considerata a patra cauza de deces din cauza bolilor canceroase la femeie.

Cancerul ovarian reprezinta a patra cauza de mortalitate prin cancer la femei, iar in tara noastra a doua dupa cancerul de col uterin, fiind cea mai grava forma dintre procesele maligne ale aparatului reproductiv. Mai puțin de o treime din totalul cazurilor de cancer de ovar sunt diagnosticate inainte de a metastaza. In general, cancerul ovarian este mai des intalnit in tarile industrializate, in care femeile nasc mai putini copii. Specialistii estimeaza ca 1 din 70 de femei dezvolta cancer ovarian de-a lungul vietii.

Comparativ cu alte cancere genitale, procentul poate parea scazut, insa agresivitatea lui il face sa ramana una din principalele cauze de mortalitate prin neoplazii la femei. Exista o mare varietate de tumori ovariene, insa peste 90% dintre cele maligne sunt de tip epithelial cele mai frecvente sunt numite chistadenocarcinoame seroase. Termenul de „seros " se refera la continutul de lichid sau ser al tumorii. „Adeno" semnifica dezvoltarea tumorii in tesutul glandular. Unele tumori canceroase ale epiteliului contin o substanta asemanatoare unui gel- numite chistadenocarcinoame mucinoase. Atat cele seroase, cat si cele mucinoase pot avea un continut de substanta solida.

Cancerul ovarian este diagnosticat mai ales la pacientele de peste 40 de ani, varful maxim al incidentei afectiunii fiind in decada a sasea de varsta, la femeile care au trecut in menopauza, specialistii fiind de parere ca dereglarile hormonale care caracterizeaza aceasta perioada au un important rol in promovarea carcinogenezei. Se pare ca si cancerul de san poate influenta aparitia consecutiva a cancerului ovarian, aceasta agregare neoplazica fiind observata la din ce in ce mai multe paciente. 

Cancerul ovarian are aproape 40 de forme diferite, unele dinte ele fiind insa predominante. Ovarul este alcatuit din trei tipuri de tesut: epiteliul, capsula care inconjoara ovarul, tesutul din care sunt formate ovulele de tesutul intern stromal, de sustinere a ovulelor.

Tumorile structurii ovariene interne sunt numite tumori stromale. Acestea pot produce hormoni si cauza tulburari hormonale. De exemplu, tumorile celulelor granuloase (care inconjoara ovulul, pe masura ce acesta se dezvolta) produc estrogeni. Femeile cu astfel de tumori pot avea sangerari vaginale, cauzate de nivelul foarte ridicat de estrogeni pe care il produc. Femeile cu tumori stromale care produc progesteron pot observa simptome de masculinizare: o pilozitate faciala excesiva, acnee, comportament agresiv. Aceste tumori sunt rare, cu aparitie ocazionala la femeile mai varstnice.

Tumorile tesutului care alcatuieste ovulul sunt numite tumori cu celule germinative sau tumori embrionare. Cele mai raspandite sunt teratoamele chistice, numite si chisturi dermoide. Nu sunt canceroase, dezvoltandu-se foarte frecvent la femeile mai tinere. Pot contine orice fel de tesut organic, inclusiv par, dinti sau cartilagiu. Ovulul este, in fond, o celula pluripotenta, capabila sa reproduca orice celula a organismului; celulele embrionare disfunctionale pot produce, prin urmare, orice fel de tesut organic. Deoarece celulele embrionare bolnave nu sunt fecundate, dezvoltarea lor nu este declansata printr-un mecanism natural. Aceste tumori se diagnosticau prin radiografie si cautarea de tesut dentar in masa ovariana. 

Cancerul ovarian se poate extinde si metastaza atat pe caile clasice hematogene si limfatice, cat si prin diseminare peritoneala sau pasaj transdiafragmatic.

Diseminarea intraperitoneala reprezinta una din cele mai caracteristice cai de extindere a cancerului ovarian. O data ce au rupt capsula ovarului, celulele sunt preluate de lichidul peritoneal si se pot implanta ulterior oriunde in interiorul cavitatii abdominale, ducand la aparitia multiplelor metastaze. Cel mai adesea zonele predilecte de implantare sunt cele aflate pe traiectul fluxului lichidului peritoneal, acest fluid urmand o anume directie in cavitate, el necirculand haotic; ulterior, indiferent unde au ajuns, celulele vor da nastere unor alte tumori. In cazurile avansate, cancerul poate infiltra si ganglionii locoregionali. Metastazele abdominale sunt deosebit de periculoase deoarece pot influenta foarte mult sansele de vindecare ale pacientei.

Simptomele induse de existenta lor afecteaza si scad semnificativ calitatea vietii si pot fi raspunzatoare de afectiuni renale, intestinale, hepatice. Datorita faptului ca nu exista o inchidere etansa intre cavitatea abdominala si cea toracica, riscul ca un cancer diseminat in peritoneu sa ajunga in torace este foarte crescut. Exista numeroase orificii prin care celulele neoplazice vehiculate prin fluidul peritoneal pot sa strabata diafragma si sa contamineze plamanii, mediastinul.  Ovarele pot fi locul initial de aparitie a cancerului insa pot sa fie si locuri in care metastazeaza alte neoplazii. Cele mai frecvente metastaze cu o astfel de localizare apartin cancerelor de san, colon, stomac, endometru.

Cu toate ca nu sunt inca stabilite cauzele exacte, specialistii au reusit sa identifice o parte dintre factorii de risc care conduc la aparitia cancerului ovarian. Varsta (pacientele varstnice sunt mai frecvent diagnosticate in stadii avansate, varsta medie pentru toate stadiile este de 63 ani, inainte de 45 ani, leziunea maligna ovariana fiind relativ rara), antecedentele familial (femeile cu istoric familial pozitiv au un risc mai crescut de a dezvolta cancer ovarian la varste mai tinere, sub 40 de ani, ceea ce este totusi neobisnuit pentru epidemiologia acestui tip de cancer), ereditatea poate si ea sa influenteze riscul, fiind demonstrat  ca mutatiile genelor BRCA 1 si 2 se coreleaza in mod direct cu un risc mult crescut de aparitie a cancerelor mamare si ovariene. Riscul genetic se poate manifesta in 3 etape: cancer ovarian familial, sindromul de cancer familial glanda mamara/ovar, sindromul de cancer de colon nepolipos ereditar (sindromul Lynch II - grupeaza multiple adenocarcinoame precum si alte procese maligne gastrointestinale si genito-urinare. Un alt factor este infertilitatea, terapia hormonala de substitutie (THS) - relatia intre cancerul ovarian si acest tip de tratament este controversata, lactatia, menstruatia precoce (sub 12 ani) si instalarea tardiva a menopauzei, sindromul ovarelor polichistice, expunerea la azbest, istoric personal de endometrioza si chisturi ovariene, fumatul si  dieta alimentara bogata in lactoza.

Exista insa si factori protectori, cum ar fi contraceptia orala, care mimeaza sarcina prin suprimarea ovulatiei si prin reducerea secretiei gonadotrofinelor hipofizare. Utilizarea contraceptivelor orale reduce riscul cancerului ovarian. Alti factori protector sunt ovariectomia, histerectomia si sterilizarea.

Cancerul ovarian se manifesta doar in putine cazuri printr-o stare generala alterata, prin aparitia modificarilor de tranzit intestinal, aparitia senzatiei de balonare, a flatulentei, senzatii de penitudine, eructatii, diminuarea apetitului. Alte simptome ale cancerului ovarian sunt: durere lombara sau abdomino-pelvina; hemoragii vaginale anormale, in special dupa menopauza; aparitia unei scurgeri si secretii vaginale mucoase sau mucosangvinolente; durere in timpul actului sexual (dispareunie); marirea in dimensiuni a abdomenului si chiar palparea unei formatiuni tumorale la acest nivel; dispnee (dispneea este o tulburare a respiratiei caracterizata prin modificarea ritmului si intensitatii miscarilor respiratorii); menstre neregulate; astenie;modificarea tranzitului intestinal, indiferent ca este vorba de constipatie sau diaree; modificarea frecventei mictiunilor, aparitia mictiunilor imperioase, a poliuriei; scadere neintentionala in greutate.