Pneumonie
Pneumonia reprezinta inflamatia plamanilor adesea provocata de o infectie cu o bacterie sau un virus. Pneumonia, denumita populara aprindere de plamani, poate avea forma acuta sau cronic si se manifesta prin inflamatia cailor pulmonare sau a tesutului pulmonar. 
Pneumonia poate fi: virala, bacteriana, micotica, toxica (prin inhalare de substante toxice), imunologica.
Simptomele pneumoniei cauzate de bacterii au un debut brusc la persoanele sanatoase cu varsta sub 65 de ani. Debutul este in timpul sau urmeaza unei infectii respiratorii superioare, cum ar fi gripa sau guturaiul si poate include: tusea, adesea cu productie de mucus (sputa) provenit din plamani. Sputa poate avea culoare ruginie sau verde sau cu striuri sangvinolente (contine mici cantitati de sange); febra, care este mai putin frecventa la batrani; frisoane; dureri de perete toracic (dureri la nivelul pieptului) care se accentueaza dupa tuse si inspiratie; respiratie superficiala, accelerata (tahipnee) si senzatia de respiratie scurta; tahicardie (accelerarea batailor inimii); fatigabilitate sau slabiciune.

Pneumoniile virale reprezinta un proces inflamator acut la nivelul interstitiului pulmonar, asociat sau nu cu alveolita si care se caracterizeaza prin discordanta dintre lipsa semnelor clinice pulmonare (examen fizic pulmonar sarac sau normal) si gravitatea sindromului functional respirator.

Pneumoniile virale sunt determinate de o serie de virusuri, jumatate dintre cazurile de pneumonie fiind de origine virala. Incidenta pneumoniilor virale variaza dupa raspandirea regionala a virusurilor, dupa varsta si aglomeratiile umane, cei mai afectati sunt copiii si tinerii din colectivitati, unde 30-50% din pneumonii sunt de etiologie virala.

Pneumoniile virale apar sporadic, in focare familiale sau in epidemii extinse.
Etiologie: Virusurile reprezinta cea mai importata cauza de pneumonie la copil, in special la copiii sub 5 ani: virusul sincitial respirator (VSR)- cel mai frecvent agent etiologic al pneumoniei virale in primii 2-3 ani de viata - 50-80%; virusurile gripale (tip A); virusurile paragripale tip 1,3; adenovirusurile tip 1, 3, 7, 12 si 21; metapneumovirusurile (familia Paramyxoviridae);

Tropismul pulmonar al altor virusuri: rinovirusuri, coronavirusuri, enterovirusuri, virusul rujeolei, virusul varicelei.
Actiunea virusului asupra mucoasei determina distrugerea epiteliului ciliat de la nivelul cailor respiratorii inferioare si infiltrat inflamator (mononucleare) in interstitiu si alveole. Edemul inflamator, hipersecretie de mucus si necroza celulara de la nivelul bronhiilor mici si bronsiolelor duc la obstructia lumenului: completa - atelectazie, partiala - emfizem, suprainfectia bacteriana, pe cale hematogena - prin invazia mucoasei nozo-faringiene inflamate, pe cale aerogena.

Tablou clinic
Debutul poate fi: insidios, precedat de o infectie de cai respiratorii superioare (anorexie, coriza, obstructie nazala, indispozitie +/ febra, mialgii), brusc, in plina stare de sanatate,
Semne legate de varsta: sugar - insuficienta respiratorie acuta cu sindrom infectios marcat: stare generala modificata, tuse, dispnee cu tahipnee (peste 40 resp/min), batai ale aripilor nasului, tiraj suprasternal si intercostal inferior. Copilul mare: cefalee, mialgii, tuse uscata persistenta, apoi productiva, durere toracica
Pneumonia bacteriana este o boala acuta a aparatului respirator, caracterizata printr-o inflamatie exsudativa intraalveolara, evidentiabila atat radiologic, cat si prin semne stetacustice (raluri crepidante, suflu tubar) si functionale (dispnee, tuse, expectoratie). Germenul implicat cel mai frecvent in pneumonia bacteriana este pneumococul (pneumonia pneumococica). De asemenea, pneumonii bacteriene mai pot da stafilococul, streptococul hemolitic, Klebsiella pneumoniae, bacilul piocianic, bacilul coli.
Simptome: frison foarte puternic care dureaza aproximativ o jumatate de ora, varsaturi, cresterea temperaturii (39-40 grade), stare de oboseala insotita de guturai, junghi toracic (atribuit cointeresarii pleurale), care consta intr-o durere vie in zona submamelonara, agravata de miscarile respiratorii, dureri abdominale, tuse seaca, chinuitoare, respiratie superficiala si rapida, piele si mucoase de culoare cianotica ca semn tardiv al formelor grave de pneumonie, anxietate, insomnie, delir (destul de frecvent), convulsii (la copii)
Bronhopnemonia este caracterizata printr-o infectie mai mult sau mai putin intinsa a bronsiolelor, alveolelor pulmonare si/sau a interstitiului pulmonar. Bronhopneumonia, cel mai curent numita congestie pulmonara, este una dintre afectiunile extrem de frecvente. Ea se produce cel mai des la copiii mici si la persoanele in varsta sau debilitati fiziologic. Originea unei bronhopneumonii este infectioasa, bacteriana (pneumococ, streptococ), virala (rujeola) si uneori micologica (aspergillus).